Accidentul vascular cerebral (AVC)
Accidentul vascular cerebral (AVC) este un eveniment neurologic major cu efecte reziduale temporare sau permanente ce includ de la alterarea memoriei, a vederii, a vorbirii, la alterarea motricitatii si la alterarea controlului mictiunii si a functiilor sexuale.
Ultimele doua sechele implica urologul in ingrijirea acestei categorii de pacienti. Alterarea functiilor (umplere, golire) aparatului urinar inferior (vezica si sfinctere) poate merge de la incontineta la retentie de urina.
Deoarece AVC afecteaza predominent virstnicii, pacientii au frecvent comorbiditati ce au deasemenea impact asupra aparatului urinar inferior. Afectarea functiilor aparatului urinar inferior anterior momentului AVC poate fi datorata diabetului zaharat, tulburarilor vasculare, varstei si statusului hormonal ce pot avea ca urmare urinarea frecventa, imperiozitatea mictionala, pierderea de urina la efort cit si obstructiei subvezicale prin tumori prostatice.
Studiile clinice au aratat ca prezenta incontinentei urinare dupa AVC este un element de prognostic prost. Wade si Hewer au urmarit un lot de 532 pacienti imediat dupa AVC si au observat ca din cei cu incontinenta urinara 50% au decedat in primele 6 luni. La cei la care incontinenta persista si dupa 3 saptamini au observat, pe linga riscul crescut de deces si o sansa scazuta de reabilitare motorie. Deasemenea, au observat diferente in nivelul de constienta; 63% din cei incontinenti prezentau alterarea constientei fata de 1% din cei continenti. (15, 16).
Neurofiziologia controlului aparatului urinar inferior
Centrii care controleaza si coordoneaza mictiunea sunt situati la niveluri suprapontin, pontin si spinal.
Mictiunea se desfasoara prin reflex spinobulbospinal coordonat de centrul pontin al mictiunii si modulat de impulsuri din hipotalamus, talamus, ganglionii bazali, cerebel si cortex. Influenta suprapontina este mai ales inhibitorie. Cerebelul, ganglionii bazali si cortexul frontal reprezinta zonele cele mai importante pentru inhibarea mictiunii, afectarea lor producind ceea ce este cunoscut sub denumiri variate: detrusor hiperactiv, detrusor hiperreflex, vezica hiperactiva neurologica. .
Diagnostic
Simptomele urinare cele mai frecvente ale pacientului dupa un AVC stabilizat sunt urinarea frecventa, urinarea cu imperiozitate si incontinenta urinara prin imperiozitate.
Studiile urodinamice (39) au aratat ca circa 66% din pacienti prezentau dupa AVC aceste simptome si detrusor hiperactiv. Simptomele sunt semnificativ statistic corelate cu descoperirea detrusorului hiperactiv la probele urodinamice.
Restul pacientilor prezentau incontinenta prin prea plin ca urmare a detrusorului areflex si a distensiei vezicale.
Incercarile de a corela zona accidentului, ischemic sau hemoragic, cu diagnosticul urodinamic al vezicii neurologice au fost neconcludente.
Au putut fi corelate statistic intinderea si gravitatea AVC cu aparitia detrusorului areflex si a retentiei urinare persistente. Deasemnenea, leziunile hemoragice dau in 85% din cazuri detrusor areflex fata de doar 10% in cazul pacientilor cu AVC ischemic. Dissinergia detrusor sfincter striat este rara la pacientii cu AVC.
Pentru mai multe informatii, accesati site-ul vezica-neurologica.ro.
