Strategii de management pentru Sindromul Vezicii Dureroase
Trevin C. Lau, MD, Joan M. Bengtson, MD
Department of Obstetrics and Gynecology, Brigham and Women’s Hospital, Boston
Sindromul vezicii dureroase/cistita interstitiala (SVD/CI) reprezinta o afectiune dureroasa cronica asociata cu simptome iritative de evacuare vezicala. Managementul SVD/CI a fost o provocare pentru generatii de medici, datorita unei lipse de consens asupra definitiei, fiziopatologiei incompletintelese si numeroaselor terapii disponibile Articolul expune cel mai nou concept de SVD/CI si date asupra tratamentelor eficiente pentru recomandarea unei strategii de management.
Sindromul vezicii dureroase/ cistita interstitiala (SVD/CI), ca si multe alte sindroame dureroase pelvine cronice, reprezinta un complex de manifestari pe care cel mai adesea ginecologiiil gasesc dificil de supravegheat. Exista multe optiuni de management pentru SVD/CI – nefarmacologice, orale, intravezicale si hidrodistensie – dar cea mai buna abordare trebuieinca determinata. Desi sunt studii multiple asupra variatelor tratamente, dovada metodei calitativ crescute esteinca neclara.
Autorii recomanda o abordare multimodala pentru pacientii cu SVD/CI. Prima etapa este de a initia terapii nefarmacologice multimodale – de la modificarile de dieta si educatie a pacientului pana la „antrenament vezical”, iar acolo unde este disponibila, fizioterapia planseului pelvin– precum si administrarea unei medicatii orale. Tratamentul oral se face timp de 3-6 luni. Dupa aceasta perioada de timp se evalueaza raspunsul pacientului. Daca raspunsul a fost adecvat, se continua aceiasi terapie si se reevalueaza simptomele la 6 pana la 12 luni. Pentru cei care nu raspund, urmatoarea etapa este luareain considerare a adaugarii unui al doilea agent oral si terapia intravezicala. Alegerea terapiei intravezicale, fie DMSO, PPS sau „un cocktail” trebuie ghidata tinand cont de preferinta pacientului,dupa consilierea adecvata asupra riscurilor si beneficiiilor fiecarui agent terapeutic. Pentru acei pacienti care nu prezinta nicioimbunatatire simptomatica, a treia etapa va fi trecerea la hidrodistensie. Pacientii ale caror simptome sunt refractare la aceste etape initiale de management, trebuie sa se adreseze unui specialist pentru a se lua in considerare o terapie mai agresiva, ca de exemplu neuromodularea via stimularea nervului sacral.
Articol: aici
