Noul standard terapeutic al incontinentei urinare la femeie

Societatea Internationala de Continenta (International Continence Society – I.C.S.) clasifica etiologic incontinenta urinara in incontinenta de efort (stress incontinence), incontinenta cu imperiozitate (urge incontinence) si incontinenta mixta.

Incontinenta este de efort atunci cind apare strict in cadrul unor eforturi fizice. Aceasta poate fi usoara cind apare uneori in timpul unui efort sportiv (fitness). Este considerata medie cind apare la eforturi obisnuite: ridicat de pe scaun, ris, stranut, tuse, etc. Este considerata grava cind este permanenta. Aceasta este aprecierea medicala a pierderii de urina insa, importanta ramine aprecierea pe care o are pacienta asupra gravitatii acestei probleme.

Incontinenta cu imperiozitate mictionala este pierderea de urina care apare concomitent cu senzatia puternica si greu de stapinit de a urina. Se insoteste de mictiunea frecventa si cu cantitati reduse de urina (polachiurie).

In cazul pacientelor cu incontinenta urinara mixta pierdera de urina apare in ambele tipuri de situatii.

Pierderea de urina apare mai frecvent la sexul feminin deoarece aparatul sfincterian al vezicii urinare este mai slab. Musculatura perineala reprezinta principalul element care mentine continenta la femei. Sarcina si nasterea pot frecvent altera inervatia si integritatea pelvi-perineala. Urmarea este un control mai dificil al continentei si al urinarii si eventual si al scaunului.

Pina recent, la noi, medicii ofereau acestor paciente doar solutii chirurgicale, cel mai frecvent operatii de fixare sau ridicare a organelor genitale sau a vezicii urinare. Acestea ofera rezultate favorabile variabile, intre 70-90% din paciente nu mai pierd urina in primul an dupa operatie. Aceste rezultate, insa,  se altereaza cu fiecare an trecut de la operatie.

Acest fapt a dus la cautarea unor solutii mai eficiente de rezolvare a pierderilor de urina. In acelasi timp, au fost studiate si introduse metode mai putin agresive, mai comode pentru pacienta.

A fost dovedit faptul ca unele metode de antrenament muscular, insotite sau nu de stimulare electrica imbunatatesc situatia pacientelor. Studiile au aratat ca peste 60% dintre pacientele care efectueaza aceste exercitii, sub control medical, nu mai au nevoie de operatie. Ca urmare in vestul Europei s-a generalizat aceasta metoda de tratament a incontinentei urinare. In prima etapa toate pacientele invata cum sa faca exercitii de recuperare a controlului urinarii. In jur de trei luni acestea sunt efectuate sub control medical. La sfirsitul acestei perioade se apreciaza imbunatatirea in conditia pacientei si  eventual se stabileste un program de exercitii pe care pacienta sa il efectueze singura acasa.

In ce consta tratamentul? Mai multe metode si-au aratat eficacitatea. In general doua sau trei metode trebuie folosite la aceiasi pacienta pentru ca rezultatele sa fie bune si rapid instalate.

Alegerea metodei sau metodelor eficiente la o pacienta se face functie de situatia locala a muschilor perineului, functie de tonusul acestora, de controlul pe care il are pacienta asupra muschilor cit si functie de situatia organelor pelvine.

Se poate alege intre metode ca: biofeedback, antrenament vezical, exercitii perineale tip Kegel, stimulare electrica, conuri vaginale, fiecare dintre ele putind fi insotita de un program de gimnastica medicala.

Metodele de biofeedback invata pacienta cum sa isi contracte muschii perineului care au rolul de sfincter urinar. Deasemenea ea invata sa izoleze functional, voluntar, muschii din perineu de cei din abdomen.

Pacienta exerseaza contractii ale muschilor perineului putind vedea pe un ecran daca contractia are taria dorita si dureaza suficient ca sa fie eficienta.

Antrenamentul vezical invata pacienta cum sa foloseasca muschii perineali cu rol de sfincter, in momentele in care face efort fizic, in scopul de a preveni pierderea de urina.

Exercitiile perineale au rolul de a tonifia muschii perineali pentru a restabili rolul lor de sfincter urinar.

Stimularea electrica este utila la toate pacientele la care tonus muscular al perineului este redus. Prin stimulare electrica muschii sunt adusi la o situatie mai buna, situatie in care pacienta poate incepe singura sa faca exercitii. Rezultatele stimularii electrice pot fii imbunatatite prin exercitii cu conuri vaginale, de diverse greutati, efectuate de pacienta acasa.

Fiecare pacienta are un program individual, adaptat situatiei locale a muschilor perineali, dar si necesitatilor si efortului fizic pe care il depune zi de zi.

Antrenamentul va porni poate la fel pentru o secretara si o politista, dar va dura diferit si exercitiile vor avea o intensitate si complexitate diferita, deoarece activitatea fizica in cele doua profesii este diferita.

Stabilirea programului se face de catre medicul specialist urolog dupa o discutie cu pacienta care sa releve conditiile de munca si de recreere a acesteia, conditiile in care pierde urina, felul in care urineaza.
In cazul pacientelor cu incontinenta prin imperiozitate abordarea este diferita. Uneori pacienta se plinge doar de urinare frecventa si a unor cantitati mici de urina, ea putind greu sa stapineasca senzatia de a urina. Cu sau fara episoade de incontinenta, aceste simptome, denumite vezica hiperactiva, altereaza grav calitatea vietii pacientei. Cauza vezicii hiperactive nu este complet elucidata. Tulburari in functia centrilor nervosi superiori care moduleaza functiile vezicii urinare si a sfincterelor ei par sa fie explicatia acestei maladii foarte suparatoare.

Investigarea acestor tulburari este efectuata de medicul urolog. Trebuie elucidat modul in care pacienta urineaza, contextul in care apare graba de a urina.

Exista paciente care simt imperiozitate si pierd urina doar in prezenta unui factor declansator: la cumparaturi, sau cind suna telefonul, sau cind ajung in fata usii si scot cheia sa descuie. Exista paciente care simt imperiozitate doar cind aud o apa curgind sau cind stau in frig.

Investigarea vezicii hiperactive se poate rezuma la metode simple sau, pot fi necesare teste complexe care sa includa masurarea presiunilor din vezica si sfinctere (metode urodinamice) in momentele in care apar senzatiile suparatoare.

Tratamentul se bazeaza pe medicamente sau pe metode de reeducare medicala a urinarii. Cel mai des combinarea metodelor da rezultate rapide dar si durabile.

Rezultatele acestor programe de tratament depind mult de cooperarea pacientei si de cooperarea dintre specialistii implicati in tratamentul incontinentei urinare, urolog, ginecolog, fizioterapeut.