Rolul medicului de familie în diagnosticarea pacienţilor cu cistită interstiţială
Stabilirea diagnosticului de cistită interstiţială (CI) este de cele mai multe ori un proces complex, care începe cu un pas important - recunoaşterea simptomelor de către medicul de familie care direcţionează pacientul, corect, către medicul urolog. Partea esenţială este ca medicul de familie, care consultă primul pacientul, să recunoască simptomele în faza de început a bolii şi să se asigure că pacientul ajunge la medicul specialist care diagnostichează corect afecţiunea şi recomandă tratamentul adecvat.Din păcate, de cele mai multe ori, sunt prescrise antibiotice pentru o posibilă infecţie urinară, chiar dacă analiza urinei nu a arătat prezenţa niciunei bacterii! Ca să nu mai vorbim de cazurile femeilor cu CI care ajung la ginecolog şi primesc tot felul de tratamente inutile, care nu au nicio legătură cu afecţiunea de bază.
În prezent, datorită faptului că nu există teste sau markeri specifici, diagnosticul de CI se bazează pe:
- Simptome: durere sau discomfort în regiunea suprapubiană, iminenţă de micţiune, urinare deasă, nicturie
- Se va face diagnostic diferenţial pentru infecţiile urinare care ar putea determina aceleaşi simptome. Se va ţine cont şi de faptul că CI poate să co-existe cu o infecţie urinară
Examene paraclinice:
- Cistoscopie - cu sau fără hidrodistensie
- Biopsie
Cele mai multe teste şi examene de laborator sunt pentru diagnosticul diferenţial şi pentru eliminarea celorlalte posibilităţi
- infecţii de tract urinar
- litiază renală sau vezicală
- cancer de vezică urinară
- boli cu transmitere sexual
- cistita de radiaţie
- cistita chimică (iatrogenă)
- cistita eozinofilică
- tuberculoza
- schistosomiaza
- endometrioză
- prostatită
- boli neurologice.