Investigaţiile necesare pentru confirmarea diagnosticului de CI

În plus, cercetările din ultima vreme, axate pe markerii urinari, par să identifice, pentru viitorul apropiat un test diagnostic din urină. Această soluţie va permite scurtarea semnificativă a timpului necesar pentru diagnosticarea afecţiunii.

Istoricul medical

Primul pas, o anamneză amănunţită, va aduce informaţii importante despre:

• infecţii de tract urinar
• boli urologice
• intervenţiile chirurgicale în zona pelvină
• afecţiuni autoimmune
• boli cronice
• iradierea în zona pelvină / chimioterapie

De asemenea se va urmări localizarea şi descrierea durerii din zona pelvină fiind de interes particular corelarea cu momentul urinării. Clasic, o cistita interstitiala doare in zona hipogastrică şi durerea este tot mai mare pe masură ce vezica se umple iar pacienta se duce la toaleta să urineze tocmai pentru a diminua sau scăpa pe moment de durere. Durerea poate fi însă şi uretrală, sau mai intensă dupa urinare în unele cazuri.

Tratamentele medicamentoase din antecedente oferă informaţii importante, deoarece unele medicamente ar putea determina simptomatologie similară cu CI (acidul tiaprofenic, ciclofosfamida, ketamina).

Evaluarea simptomelor

Pacientul / pacienta va fi rugat(ă) să completeze un jurnal care să aducă informaţii despre volumul de lichide pe care îl bea zilnic şi cantitatea urinată şi sa le coreleze cu simptomele care apar. Eventual, se vor completa şi chestionare de calitatea vieţii (tradus in limba romana este chestionarul O’Leary-Sant). Pe scala vizuală analogă (VAS) pacientul/pacienta va înregistra intensitatea durerii pe care a resimţit-o (pe 24 de ore).

Examen fizic

Examenul ginecologic în cazul femeilor, respectiv tuşeul rectal în cazul bărbaţilor pot fi relevante pentru CI.

Teste de laborator

Se recomandă efectuarea unui sumar de urină şi unei uroculturi, pentru a exclude infecţiile urinare (inclusiv TBC). S-ar putea să fie nevoie de culturi speciale pentru Ureaplasma, Chlamidia şi Candida, care nu se detectează prin testele obişnuite. La bărbaţi se recomandă culturi din lichidul seminal.

Intervenţii urodinamice

Acestea sunt considerate necesare pentru diagnosticul de CI. Investigaţiile urodinamice evaluează cantitatea de urină care se găseşte în vezica urinară atunci când apare senzaţia de micţiune şi dacă se asociază sau nu cu durere.

Se fac obligatoriu pacienţilor bărbaţi. Un cateter subţire este introdus prin uretră în vezica urinară pentru a măsura presiunea care apare în vezică. Al doilea cateter se plasează în rect, pentru a măsura presiunea abdominală.

Intervenţiile urodinamice se recomandă şi dacă pacientul suferă de retenţie sau obstrucţie urinară sau nu poate (parţial sau deloc) să-şi golească vezica urinară.

Imagistica

Se poate efectua o ecografie vezicală după urinare, pentru a cuantifica urina rămasă în vezică.

Cistoscopia

Această investigaţie permite medicului specialist urolog să vizualizeze interiorul vezicii urinare. Tubul fin care pătrunde prin uretră are de obicei două canale - unul pentru endoscop si celălat pentru instilarea fluidelor în vezica urinară.

Cistoscopia cu anestezie locală se face pentru a exclude tumorile, litiaza vezicală, cistita eozinofilică sau leziunile pereţilor vezicali.

Cei mai mulţi pacienţi ajung să aibă un diagnostic corect după consulturi îndelungate şi costisitoare în cadrul mai multor specialităţi. Pacienţii care, în ciuda tuturor consulturilor, tot nu au diagnostic, pot ajunge chiar să aibă gânduri de suicid datorită durerilor şi frustrării lipsei de diagnostic. Multora dintre ei li s-a spus de mai multe ori că totul e ,,în capul lor”. Aşa că, de cele mai multe ori, aflarea diagnosticului este pentru ei o mare uşurare, pentru că au o boală cu un nume şi pentru că, în sfârşit, suferinţa lor este luată în serios de medici.